Sau mai mult.
Niciodată nu am cerut bani altcuiva în afară de mamei mele. Ok, i-am mai cerut surorii mele când nu aveam să-mi iau ţigări (ea tot de la mama avea), sau bunicii mele (mă rog, ea îmi dă mai mereu, că aşa sunt bunicile, din puţinul lor, le dau şi nepoţilor). Bine bine, i-am mai cerut Ioanei când nu îmi ajungeau să-mi cumpăr bicla şi lui Alex când plecam la munte după examenul de admitere la teatru (că eram disperată să nu cumva să rămân 2 zile în Bucureşti până la aflarea rezultatelor). Probabil că mai sunt şi alţii.. câţiva, puţini. Dar nu am cerut niciodată sub formă de donaţie.
Am ajuns într-un punct în care cererile de donaţie pentru oameni cu diverse boli deja ne deranjează. Campaniile au devenit agresive uneori (cum ai putea totuşi să fii oare, atunci când viaţa unui apropiat depinde de o suma de bani pe care NU O AI), şi suntem asaltaţi de ele din toate părţile.
Evident, dilema firească în care ne regăsim este: păi şi eu pe care să îl ajut? şi de ce? cum să aleg dintre sutele de cereri? oare care dintre oamenii ăştia are mai multă nevoie? cum pot să îl ajut pe x şi pe y nu. Aşa că alegem să nu ajutăm pe nimeni în speranţa că (poate) se va găsi cineva care să poată alege.
Exact în situaţia asta m-am găsit şi eu până acum câteva zile, când, la un concert folk, am reîntâlnit o veche prietenă din liceu. Care strângea fonduri pentru un copilaş de 5 luni cu o tumoare. O tumoare care neoperată înseamnă moarte.
Cred că în momentul ăsta am pierdut jumătate din cititorii acestui articol. Sper ca cealaltă jumătate să citească până la capăt.
Habar nu am ce s-a întâmplat atunci în mintea mea, dar am simţit că este momentul să ajut. Am simţit că vreau să mă implic. Am ales.
L-am ales pe Radu, un bebe frumos care s-a născut cu o tumoare masivă cranio-maxilo-facială pe care, dată fiind natura ei (prinde nervi şi vase majore), mărimea şi amplasarea în cavitatea bucală şi înaintarea ei spre ochiul drept şi spre creier, doctorii din Romania nu o pot opera. Deci bebele ăsta mic, nu numai că de când s-a născut se află la terapie intensivă, dar nici măcar nu poate să închidă guriţa, să râdă etc. Nu poate să facă nimic. Şi dacă nu o să fie operat o să moară. Atât de simplu. Se operează trăieşte. Nu se operează moare. Şi pentru asta are nevoie de foarte mulţi bani.
Încerc să nu scriu cuvinte, încerc să nu impresionez prin gravitatea situaţiei (pentru că sunt mii de oameni numai în România care au nevie de ajutor), încerc să nu fac apel la empatia şi umanitatea care se află în fiecare dintre noi, încerc să nu şochez cu imagini şi diagnostic.. dar nu am cum. Ca să poţi dona pentru acest copilaş, fix pentru acesta, trebuie să simţi ce am simţit şi eu. Şi sper să se găsească oameni care să aleagă la fel ca mine.
El e bebele:
Teoretic, trebuie să ne găsim 40 de oameni care să adune fiecare 1000 de euro, pentru ca de atat mai este nevoie. Practic, până acum s-au implicat asociaţia SOS Satele Copiilor, fundatia Piticot şi cei de la Radio3Net Florian Pittiş. Plus alţi oameni de care încă nu ştiu.
Zilele ce vor urma se vor organiza evenimente cu strângere de fonduri (o să le anunţ aici pe blog). O să încerc să fac şi eu ceva. Încă nu ştiu ce dar trebuie să-mi vină vreo idee. Need help!!!
Pentru început, dacă se găsesc oameni cu suflet pot face donaţii aici:
Cont românesc pentru donaţii:
BRD Agentia Romancierilor
IN LEI – RO39BRDE410SV57748954100
IN EURO – RO20BRDE410SV69441714100
Nume: Popescu Laura Adriana
Pentru donatii din strainatate:
BIC: BRDE sau BRDEROBU
Cont nemţesc pentru donaţii fără comision din Europa:
Nume: Carina Marinoiu
Nr. de cont: 280437500
Codul bancii: 57040044
Banca: Commerzbank
Din afara Germaniei folositi:
IBAN: DE84570400440280437500
BIC/SWIF: COBADEFFXXX
Pentru cei care vor să doneze dar nu vor s-o facă virând bani într-un cont bancar (că deh.. şi mie uneori mi-e lene să mă implic aşa.. parcă cere prea mult efort), îi rog să mă contacteze: contact@ruxache.com.
Restu cunoascuţilor ştiţi unde mă găsiţi.
Acestea fiind spuse, dacă are cineva idei sunt binevenite.
ps: site-ul bebeului: http://www.radubragadireanu.blogspot.com/
ps2: dacă cineva are de comentat la acest articol, cu plăcere, însă cu menţiunea că orice comentariu maliţios o să fie şters fără remuşcări.
Mulţumesc 
ps 3: pentru cine are timp…
