Buuun, în scurt timp a apărut pe carpaţi şi o ştire despre acest caiet, postat tot de domnul Mircea Ordean, în care a anunţat că acest caiet era într-o stare jalnică şi că doreşte să îl repare etc. Şi împreună să găsim o soluţie pentru conservarea cât mai bună a acestuia, inclusiv posibilitatea ducerii lui într-un muzeu.

Evident, lumea a început să comenteze. Contrar părerilor unora, discuţiile erau constructive, au fost useri care s-au oferit să ducă alt borcan în care să fie păstrat caietul (deoarece celuilalt îi lipsea capacul), alţii care s-au oferit să plastifieze caietul (eu), alţii care au venit cu idei de xeroxare şi tot aşa.

Discuţia s-a desfăşurat civilizat şi chiar eram bucuroasă că văd atâta entuziasm, eram bucuroasă că lumea îşi dă intereseul şi se implică (fiecare cu ideile lui, unele bune, altele mai puţin bune, dar asta e mai puţin important). Ce conta era faptul că nu se dorea pierderea definitiva a acelui caiet prin vreun muzeu sau aşa… în neant.

De dimineaţă abia aşteptam să văd ce s-a mai postat, dacă s-a mai ajuns la vreo concluzie.

Şi surpriză. Ia ştirea despre caiet de unde nu-i. Am şi un mesaj în care un user mă întreabă dacă am idee ce s-a întâmplat. Nu n-am idee.

Însă fac săpături şi aflu. Domnul Ordean a binevoit să inactiveze ştirea pe motiv că îşi dă prea multă lume cu părerea, prin următorul mesaj:

“Cred că avem ştiinţă cu toţii de o vorbă patriotică, mioritică şi românescă… Începe cu “Facerea de bine…”

Posed suficientă experienţă de viaţă ca să-mi dau seama cînd cineva intervine într-o problemă doar ca să se afle în treabă, eventual a se da important.

Ca urmare, eu am dat ştirea, eu o şterg.
Treaba asta se va petrece la patru ore după postarea aceasta.

Bună ziua! “

Ia te uită, ştirea nu mai există pentru că isi dă prea multă lume cu părerea asta-i bună.

Aşa că mă hătărăsc să îi dau un mesaj domnului Ordean şi să aflu ce şi cum. Discuţia ce a urmat pe mine efectiv m-a şocat.

eu:

Nu vreau sa par impertinenta, pentru ca aveti o varsta si incerc sa va respect. Si totusi, stirea despre disparitia caietului de impresii de pe degetul rosu am dat-o eu, cu jurnalul de pe acele morarului, nu dumneavoastra.

Vreau sa va intreb totusi ce aveti de gand sa faceti cu acel caiet. Nu credeti ca e de intereseul unei comunitati montane sa stie despre ce se intampla cu el, si sa decida impreuna? (asta bineinteles in lipsa unei autoritati).

Tin sa cred ca nu veti lua decizia returnatii/nereturnarii/xeroxarii etc numai dupa judecata dumneavoasta.

Eu nu sunt alpinista, mi-ar placea sa devin, si nu ma dau mare cu vreo realizare de-a mea (care bineinteles ca sunt marunte) insa cu numai 4 ani de mers pe munte cred ca am dreptul sa imi dau macar cu parerea despre un caiet de impresii pe care ardeam de nerabdare sa il citesc. Imi venea sa plang de ciuda cand am ajuns acolo si am vazut ca nu este.

Oameni suntem si oameni de munte (cu totii de pe acest site) indiferent de varsta. Asa ca sper ca decizia pe care o veti lua in legatura cu acel caiet, o veti lua alturi de aceasta comunitate.

Multumesc.

Mircea Ordean:

“Nu vreau sa par impertinenta, pentru ca aveti o varsta si incerc sa va respect. ”
Sa traduc eu ce înseamnă asta? Adică dacă nu aveam o vârstă, erai impertinentă… Greşesc?
Altminteri, să ştii că stau bine la priceperea de a răspunde pe măsura unor eventuale afirmaţii impertinente.

“Si totusi, stirea despre disparitia caietului de impresii de pe degetul rosu am dat-o eu, cu jurnalul de pe acele morarului, nu dumneavoastra.”
Nu înţeleg…

În fine…
Din momentul acesta (mai exact ieri), pentru mine subiectul este închis pe carpati.org.
Aici am trăit un vis urât, legat de postarea în chestiune, să vină o sumedenie de inşi care n-aveau treabă cu subiectul să-şi dea docţi cu părerea.
După cum m-am convins încă o dată de vorba aia românească… Cea cu “Facerea de bine…”.

“Oameni suntem si oameni de munte (cu totii de pe acest site) indiferent de varsta. Asa ca sper ca decizia pe care o veti lua in legatura cu acel caiet, o veti lua alturi de aceasta comunitate.”
Aş ţine să precizez că subiectul nu era vreo exclusivitate a a carpati.org. Eu am ţinut să ajungă şi pe Alpinet, cât şi la Clubul Alpin Român.

- am căutat ştirea pe alpinet.or şi nu există

eu:

Ziua buna si dumneavoastra, inca o data,

Si totusi un raspuns concret nu am primit.

Ce veti face cu caietul?

Partea cu impertinenta am incercat sa o subliniez ca sa nu aveti impresia ca imi dau vreun aer de superioritate fata de dumneavostra, indraznind sa va pun intrebari, atata tot

Da, vestea cu disparitia caietului am dat-o eu, nu stia nimeni. Abia dupa ce am postat jurnalul ati anuntat ca l-ati luat si doriti sa il reparati.

Nu stiu care e facerea de bine aici, atata timp cat nu ii lasati si pe altii sa isi dea cu parerea. Nu avem varsta dumneavostra si nici anii de experienta pe munte, dar consider ca orice om de pe acest site, care are treaba cu muntele (mai ales dintre cei care fac astfel de trasee) are voie sa spuna ce crede si sa incerce a veni cu o solutie, indiferent de solutie. Trebuie ajuns la un compromis, la o varianta care sa satisfaca majoritatea, asa ar fi frumos si respectuos fata de oamenii de munte din tara asta.

Multumesc inca o data si astept cu interes un raspuns mai concret.

Ruxandra

iar finalul este APOTEOTIC!
Mircea Ordean:

“…Astept cu interes un raspuns mai concret.”

În vreo două sute de ani de acum încolo, se va ajunge la un numitor comun în ce priveşte opinia comunităţii C.org.
În alte două sute vor cădea la pace cu punctul de vedere al C.org şi cei de la Alpinet, plus alte 50-60 de siteuri montane ce vor fi exista atunci… Va veni apoi diaspora. Plus cluburile alpine străine ori potecarii din Nicaragua, căci şi ei au munţi de conglomerata colo – şi au descoperit subit o paralelă cu Bucegii şi problemele lor…

Mai concret, nu mai aştept opinia a tot felul de inşi care nu au dormit bine noaptea, respectiv ţin să fie interesanţi.
Voi propune CAR să preia cele două caiete în arhiva lor. În caz negativ, voi apela la Grupul pentru Istorie Alpină.
Dacă, prin absurd, nu îl vor prelua nici aceştia, voi păstra eu caietele. Uite-aşa! înă una-alta, eu am făcut lucruri mai interesante editorial cu documentele care mi-au trecut pe sub ochi decît toată comunitatea carpati.org la un loc.
Contrazi-mă.

Aşadar, iată cum stau lucrurile, eu şi ceilalţi care am comentat acolo suntem “tot felul de inşi care nu au dormit bine noaptea” şi ne dăm cu părerea , ţinând să fim interesanţi.

Domnule Ordean, cu tot respectul pe care îl mai pot avea faţă de dumneavoastră când citesc aceste afirmaţii, NU SUNTEŢI sub nicio formă în masură SĂ PĂSTRAŢI ACELE CAIETE. De nu îl va vrea CAR sau Grupul de Istorie Alpina, acel caiet va trebui să ajungă înapoi pe munte, în niciun caz în a dumneavoastră bibliotecă. Nu sunteţi nicio autoritate  şi nu aveţi niciun drept să vă însuşiţi ceva ce sincer, chiar nu vă aparţine!!!!!

Repostaţi ştirea sau o vom reposta noi, ceilalţi, care vrem să facem în octombrie o nouă tură pe Acele Morarului şi să ducem înapoi caietul.

Avem soluţii. Ne-am gândit la o cutie de metal înscripţionată frumos, ne-am găndit că acea cutie am putea chiar să o cimentăm ca să nu mai existe posibilitatea de a fi luată de vânt. Avem soluţii şi iată că nu suntem lăsaţi să ne dăm cu părerea!!!!!!!!!!!!

©2010 Ruxache - blog despre munte, prieteni si calatorii. All Rights Reserved.

Bun, reacţia primă de cele mai multe ori se defineşte prin blocaj.
Şi anume:

- “băaaaaaaaah femeieeeeeeeee e ursu!!!!!!!!!”
- “… … … …”

- “filează coarda!!”
- “… … …”
- “am zis să filezi coardaaaa”
- “… … … ce să fac?”

- “a trăsnit, hai să vedem ce facem”
- “… … …”
etc.

Imediat apoi (maxim 2-3-5 secunde) îmi revine glasul:

- “stanaaaaaa, la vale….”
- “scoate spary-ul, scoate pioletul, fluieră mai tare, fă gălăgie, aaaaaaaaaaaaaaa”

- “deci, în maximum 30 de minute începe să plouă, cele mai bune variante sunt: 1,2,3,…”

- “scoate şunca, scoate caşcavalul să le dăm câinlor, că doar nu stăm cocoţaţi aici până i se face milă ciobanului de noi şi îşi cheamă fiarele”
etc.

Buuuuun, treaba asta cu rescue-mode este destul de interesantă, în momentele alea găseşti resurse neimaginate vreodată, cobori sprijnit în piolet pe-un vânt care la fiecare rafală te clatină mai ceva ca pe-un steag fragil, fugi din calea furtunii fără să mai simţi super durerea din gleznă. Eşti pur şi simplu setat pe supravieţuire, ceea ce este absolut fantastic. E un sentiment şi-o stare care cu greu pot fi descrise. Ai un fel de ochelari de cal şi nu poţi vedea sau auzi mai nimic în afară de ceea ce te poate scoate din .. situaţie .

Şi acum, partea amuzantă. Panic songs. Nu ştiu care sunt aceia care nu au cântat o dată pe munte de frică, sau măcar au vorbit mai tare, fluierat, etc. De obicei acest fenomen se întâlneşte noaptea, când vizibilitatea este redusă (cu tot cu super frontalele din dotare) şi ursul poate pândi la orice colţ de potecă.

Facts:

- eu şi Ioana, urcam la Curmătura, noaptea, pe o ploaie torenţială. Mă jur că fiecare brăduţ era un urs, fiecare copac ascundea un animal fioros. Aşa că am început cu: “Nuuuuuuuuuuu neeeeeeeeeeeee mai traaaaaaaaaaageţi pe dreaptaaaaaaaaaa, nu ne mai trageeeeeţi pe dreapta”
- eu şi un grup de alte câteva persoane urcam noaptea, tot pe o ploaie torenţială către Mălăieşti. Fuseserăm anunţaţi că e ursul pe traseu aşa că:”lumeeeeeeeeee lumeeeeeeee soooooro lumeeee, de ce eşti prea rea de gură, de ce ne priveeeeeeeeşti cu ură?”
- eu şi Marius spre vârful Ciucaş, okok, nu eram singuri, ci acompaniaţi de 2 rânduri de urme de ursuleţ şi un rând de urme de mama-bear. Aşadar: “în cordul veeeeeerde nu se mai vedeeeeee, nu se mai pieeeeeerde urmăăă de … urs”

- eu şi Andrei pe Valea Ţigăilor. Da mă, recunosc, de teama ursului făceam aşa în sălbăticia aia: “Să mai punem uuuuuna să se facă douăăăăă, două mâini copilul are, una este lunaaaaaaa”, “Geaaaaaaaa-meeeeee”

- şi cea mai ciudată astfel de experieţă am trăit-o când coboram tot pe ploaie torenţială, singură, spre Mălăieşti, printre tunete, fulgere, câini de la stână care mă alergau şi teama că dau de urs prin zmeuriş. Am început să cânt cât mă ţineau plămânii prin acea super ploaie: “am pierdut o batistuţă mă bate mămiiiiica, cine are să mi-o deie îi sărut guriţa”.  Mare e grădina subconştientului )

Eh, da, instincul de supravieţuire se manifestă în multe moduri, cântecele fredonate la panică sunt care mai de care mai ciudate şi habar nu am din ce colţişor al creierului ţâşnesc, cert e că am realizat o treabă: atâta timp cât frica nu te paralizează (şi m-a paralizat de câteva ori într-un mare hal), te salvează. Cu tot cu riscul să se ducă vestea printre veveriţe că era o nebună cu o haită de câini alergând după ea şi care cânta ca descreierata ceva despre o batistă.

Cărări de care vrea fiecare! (eu momentan le vreau cu soare)

©2010 Ruxache - blog despre munte, prieteni si calatorii. All Rights Reserved.

click pe poze pentru a le vedea mari

- Norii cirrus:

- Norii altocumulus

- Norii altostratus

– Norii stratus

- Norii stratocumulus

– Norii nimbostratus

- Norii cumulus

- Norii cumulonimbus

- Curcubee

- Halouri

sursă poze: http://wolkenatlas.de

©2010 Ruxache - blog despre munte, prieteni si calatorii. All Rights Reserved.

Un fenomen care pe mine pe munte mă sperie fantastic de tare. Cei care merg sau au mers cu mine pot confirma asta. Poate să fie urs, noapte, frig, orice, numai trăsnet să nu fie. Şi pentru că mereu mi-a fost extrem de frică de acest fenoment (magnific ce-i drept) am citit despre el de mi-a ieşit pe ochi. Iarăşi spun, nu mă apuc să fac tratate de meteorologie, aşa că o să fie tot copy-paste de pe ici colo. Dar măcar să le am eu pe toate la un loc, atunci când vreau să mai citesc una alta.

Fulgerul

Este un arc luminos rezultat în urma unui proces de descărcare electrică (trăsnet) cauzat de o diferenţă de potenţial electrostatic. Acest fenomen meteorologic are loc în natură între nori încărcaţi cu sarcini electrice diferite sau între nor şi pământ.

Trăsnetul

Este o descărcare electrică, de mii de amperi între nor şi pământ, căutând întotdeauna traseul cel mai scurt de parcurs. Ţinând cont de puterea descărcării este absurd să credem că nişte tălpi din piele ne vor proteja de trăsnet, deoarece, după ce parcurge kilometri în aerul izolator, câţiva milimetri de dielectric nu vor împiedica drumul său spre pământ.

Formarea trăsnetului

Atunci când condiţiile atmosferice sunt normale, echilibrul electric din atmosferă este stabil. În momentul în care se formează nori de furtună (cumulonimbus), sarcinile pozitive şi negative se separă în interiorul acestor nori.
Partea inferioară a norului se încarcă de obicei negativ. Acest lucru provoacă o acumulare de sarcini pozitive pe toate elementele care se găsesc la sol, acumulare care va fi cu atât mai importantă pe vârfurile metalice.
Norul începe să se descarce, descărcarea avansând prin salturi de câteva microsecunde. Aceste modificări electrice bruste produc o acumulare de sarcini pozitive şi mai importantă.

Efectul Corona este perceptibil uneori, ca o lumină verde, se producea astfel pe catargele vapoarelor când marinarii vorbeau despre focul din Saint Elme. Numeroase persoane au observat că părul li se electrizează atunci când sunt surprinse de o furtună la munte.

Se creează traseul de descărcare: sarcinile care produc efectul Corona formează un traseu ascendent care vine în întâmpinarea descărcării norului. Când acestea se întâlnesc, traseul este creat. Norul se descarcă prin acest canal.
O descărcare electrică posedă o energie enormă, capabilă să atingă temperaturi de 30.000 grade C, care sunt percepute ca o lumină orbitoare, si care este denumită trăznet (sau fulger, dacă se produce între nori). Tunetul este sunetul ca de explozie care se produce de-a lungul canalului de descărcare al gazelor generate prin această încălzire. Durata sa pare mai mare decât este în realitate din cauza reflexiei sunetului si pare că ajunge mai târziu din cauza faptului că viteza sunetului (340 m/s) este mai mică decât cea a luminii (300.000 Km/s).

Clasificarea descărcărilor electrice atmosferice

a)descărcări între nori, având aspectul unei urme luminoase;
b)descarcari în interiorul norilor, care se produc între două centre de sarcini de semn contrar din interiorul
aceluiaşi nor;
c)descărcări care nu ating solul;
d)descărcări prin părţile superioare ale norilor, dirijate în sus;
e)descărcări între nor si pamânt, numite trăsnete, sau fulgere de pamânt.

Având în vedere numeroase măsurători ce au fost facute, s-a constat că picăturile de ploaie, fulgii de zăpadă, grindina etc., în căderea lor spre pământ, transportă şi sarcini electrice. S-a mai stabilit că sarcinile pozitive transportate de precipitaţii sunt mai numeroase decât cele negative. În timpul căderii aceleiaşi precipitaţii (ploaie ori zapadă), unele particule lichide ori solide sunt încărcate cu electricităţi diferite, iar altele ramân neutre.
Cauza formei în zig zag a fulgerului este produsă prin descărcarea electrică numai prin zonele cu aer ionizat.

Lungimea şi durata fulgerului

Fulgerul are în medie 4 sau 5 descărcări care necesită o descărcare prealabilă ce dureaza 0,01 secunde, iar cea pricipală numai 0,0004 secunde. După o pauză scurtă (0,03 s – 0,05 s) urmează descărcări noi.
Au fost observate astfel de descărcări atingând un numar de 42 cu o intensitate în medie de 20.000 Amperi.
Fulgerul poate avea o lungime de 1-3 Km.

Tipuri de nori care favorizează apariţia fulgerelor, dar mai ales a trăsnetelor (căci pe munte acestea sunt cele periculoase, cele care au contact cu solul şi ne pot prăji)

- familia Cumuluşilor în general compuşi din picături de apă, uneori cristale de gheaţă, sunt albi, masivi, cu margini strălucitoare. Norii Cumulus de timp frumos, apăruţi dimineaţa prevestesc vreme bună. Altocumulus care urmeaza Cirilor anunţă ploaie şi descărcări electrice.

- familia norilor Nimbus, sunt nori groşi, în culori sumbre, constituiţi în general din picături de apă . Asociaţi cu norii Cumulus anunţă furtună şi ploaie trecătoare, sau furtună iminentă, ploaie în averse şi descărcări electrice. Norii din această familei pot aduce rapid vijelia, aversa, grindina, fulgerul şi trăsnetul.

Norii Cumulonimbus (Cb) reprezintă sursa de dezvoltare a unei game largi de fenomene de risc, având în vedere energia deosebită pe care o conţin aceşti nori. Fenomenele violente sunt asociate norilor Cumulonimbus (Cb) cu foarte mare dezvoltare pe verticală, dar şi pe orizontală, reprezentând ceea ce se cunoaşte sub numele de supercelule de furună.

Aceştia alcătuiesc formaţiuni dense, care au o puternică dezvoltare pe verticală, baza norului fiind la câteva sute de metri înălţime, în timp ce vârfurile, care ajung până la peste 8-10 km înălţime, au formă de turnuri sau nicovală şi sunt de culoare albă. Când norul se află la o mică altitudine deasupra solului, se desprind fragmente din masa lui, dând naştere la trombe şi vijelii.

Norii Cumulonimbus au în constituţia lor picături de apă suprarăcite (apă ce se află sub temperatura de 0 grade Celsius), fulgi de zăpadă, grindină, măzăriche şi cristale de gheaţă în părţile superioare.

Norii cumulonimbus se formează de obicei la o înălţime mult mai redusă, ceea ce face ca ele să crească în verticală nu în orizontală. Instabilitatea atmosferică pronunţată este caracteristică în sezonul cald al anului şi situaţiilor în care, într-un anumit context sinoptic, se întâlnesc două mase de aer cu caracteristici diferite, între care se realizează un puternic contrast termic.

În asemenea conjuncturi, se dezvoltă nori cu mare extindere pe verticală (nori de tip cumulo-nimbus), care pot ajunge până la altitudinea de 12.000-14.000 m; apar fenomenele electrice (fulgere nor-nor sau nor-sol) şi vântul se intensifică, putând apărea vijelii.

Atunci când în straturile mai înalte ale atmosferei temperatura este suficient de coborâtă, apar căderi de grindină. Aceste fenomene legate de un grad mare de instabilitate a coloanei de aer, care de cele mai multe ori sunt manifestări severe de vreme, nu au caracter continuu, iar în astfel de condiţii ploile torenţiale apar cu caracter local.

cumulonimbus

cumulonimbus calvus

cumulonimbus capillatus incus

cumulonimbus capillatus incus

cumulonimbus capillatus praecipitatio arcus

cumulonimbus capillatus virga

cumulonimbus capillatus

cumulonimbus capillatus praecipitatio

cumulonimbus mamma

cumulonimbus praecipitatio tuba

Intervalul de timp dintre descărcări

Cercetarile efectuate au arătat ca intervalul de timp dintre descărcările individuale variază între 30- 50 ms, cu o valoare minima de 15ms și una maxima de 700ms.

Tensiunea dezvoltată de un fulger de pământ

Este foarte mare, ridicându-se până la sute de milioane de volți. Ea depinde de sarcina electrică
transportată de lider și de lungimea canalului fulgerului.

Ce facem dacă ne surprinde furtuna cu trăsnete pe munte? Reguli.

- Nu rămâne pe vârfuri sau creste expuse, pe teren plat neprotejat.
- dacă furtuna poate fi prevazută, nu mai pleca pe traseu. Dacă furtuna este pe cale să se declanşeze şi nu mai poţi coborî, trebuie sa te îndepărtezi cât mai rapid posibil de crestele expuse şi de orice ridicătură. Mijlocul unei creste este preferabil extremităţilor sale. Evită arborii înalţi sau izolati.
- unde să te ascunzi de furtună? pe panta inferioară a grohotişului, pe un bloc ales ca loc de şezut, dar să nu fie singurul punct mai înalt de pe o suprafaţă plată.
- dacă trasnetul este iminent, trebuie să cauţi foarte repede un loc relativ protejat de impactul direct. Caută o platformă, o pantă uşoară, o ridicătură dominată de un punct înalt vecin (acesta trebuie să fie la cel puţin 1 m şi mai departe de orice perete vertical). În nici un caz nu te adăposti în surplombe, fisuri sau sub stânci verticale. Ridicătura, stânca în vecinătatea căreia te ghemuieşti trebuie să fie de 5-10 ori mai mare decât a ta, în poziţie ghemuit.
- locul ar fi bine să fie cât mai uscat posibil, fără licheni, mai departe de adâncituri, grote, fisuri, cu excepţia cazului când sunt spaţioase şi permit să te aşezi la cel putin 1 m de perete şi să ai 3 m deasupra capului.
- grotele şi surplombele. Evită-le! Sunt periculoase grotele şi intrările în acestea, existând riscul formării unei punţi de scurtcircuit peste deschizatură. Deşi par nişte refugii bune, în timpul unei furtuni cu descărcari electrice, grotele, gropile, depresiunile care au marginile mai mici de 1m-1,50m nu sunt deloc sigure.
- poziţia ghemuit. Această poziţie este indicată şi oferă o mai buna protecţie deoarece distanţa dintre diferite puncte de contact cu piatra este cea mai mică. Nu atinge pereţii cu mâna, capul sau umărul. Izolează punctul de contact cu stânca cu un material izolant: coarda din fibre sintetice, bocanci, glugă cauciucată, un sac de dormit împăturit, un obiect de îmbrăcăminte, etc. Menţine celelalte obiecte uscate, sub sacul de bivuac sau pelerină.
- dacă furtuna te-a prins pe o brână şi esti expus unei căderi, trebuie să te asiguri. Punctul de fixare trebuie să fie cât mai aproape pentru a reduce gradientul de potenţial în lungul corzii. Rapelul ar putea fi o metodă de a scapa cât mai repede din zona periculoasă, dar ţine de probabilităţi, iar o descărcare ar putea taia coarda. Pioleţii şi pitoanele se pot aşeza în rucsacul aşezat în apropiere. Faceţi un colac din coardă şi aşezaţi-vă pe el la 1 m distanţă de perete.
- dacă te-a prins furtuna pe un teren degajat şi nu e nici o zonă de protecţie, vei lua poziţia ghemuit, mâinlle în cap, călcâiele apropiate şi capul între genunchi

de aici: http://www.kidslightning.info/lsaftposi.htm

- dacă trăsnetul loveste: Persoana lovita de fulger va avea un şoc, arsuri, i se poate opri respiraţia, pot apărea convulsii, cu oprirea inimii şi fibrilaţii. Primul ajutor va cuprinde respiraţia gură la gură, în cazul opririi respiraţiei, masajul zonei toracice în cazul opririi contracţiilor cardiace. După rezolvarea problemelor cauzate de şoc se vor trata arsurile.
- prins de furtuna, trebuie să te mişti repede. Aşeăza-te în aşa fel încât să nu fii tu cel care oferă o trecere curenţilor tranzitorii care se scurg de pe stâncă şi de-a lungul fisurilor.
- sub nicio formă nu te adăpostești sub un copac izolat
- o persoană care a fost trăsnită poate fi atinsă imediat deoarece curentul s-a scurs deja din corpul ei
- nu se aleargă deoarece se creează un culoar de aer ionizat care atrage fulgerul
- dacă a trăsnit o dată într-un loc, există o probabilitate foarte mare să trăsnească şi a doua oară tot acolo
- dacă vrei să te protejezi intrând în padure trebuie să intri cel puţin 20-50 de m deoarece copacii de la lizieră au mari şanse să fie trăsniţi
- cortul nu se instalează la mai putin de 20 de m de lizieră din acelaşi motiv
- poate să trăsnească chiar şi în pădure
- un pâlc de jnepeni, toţi la acelsşi nivel poate să fie un adăpost bun în lipsă de altceva
- cortul nu se pune pe vârfuri singuratice, în spaţii deschise. Deşi impresia este că dacă este în cort nu te poate trăsni, aceasta este greşită, se poate întâmpla – http://www.ziaruldeiasi.ro/local/focsani/frati-rapusi-de-fulger~ni33op
- distanța între coechipieri trebuie să fie de cel puțin 5 m

Și acum câteva întâmplări cu fulgere și trăsnete trăite de mine și ce am observat.

- prima furtună cu trăsnete pe care am trăit-o s-a întâmplat în munții Făgăraș, recunoscuți pentru instabilitata atosferică din zonă și anume pentru faptul că din cer senin brusc se poate trece la cu totul altceva. Coborâsem de pe Moldoveanu pe Valea Rea, am urcat apoi pe Vârful Țuica în încercarea de a ajunge la mașină, care era undeva de partea cealaltă a muntelui. Ajunși într-o poiană suntem surprinși de o ploaie de vară cu ceva fulgere însă ne adăpostim rapid într-o stână. Ploaia a trecut repede și chiar a ieșit soarele. Am plecat mai departe și la scurt timp am intrat în jnepeni și a revenit și furtuna. Am stat în jur de jumătate de oră în jnepeni, că mâinile în cap în mijlocul furtunii. Efectiv ne țiuiau urechile din cauza tunetelor pentru că trăsnea foarte aproape de noi. Cred că am avut noroc pentru că ne-a prins acolo și nu pe creastă. În orice caz, extrem de neplăcut sentimentul

- a doua furtună cu trăsnete am prins-o tot în Făgăraș, la Bâlea, în cort, noaptea. Când trăsnea o dată aveai efectiv impresia că se prăvălește muntele pe tine, iar în cort era lumină ca ziua, încontinuu. Partea ciudată a fost că la numai 2 ore după ce s-a potolit a început o nouă furtună. Deci nu te poți baza pe faptul că s-a descărcat atmosfera

- o altă furtună cu trăsnete, tot în cort, în Parâng cumva sub stația meteo de la Cabana Rusu. Efectiv a bubuit ca la balamuc o noapte întreagă

- ce am observat în alte dăți: unii spun că în șei nu trăsnește. Fals! Acum 2 saptăâni în Rodnei am văzut trăsnet după trăsnet în șaua în care ar fi trebuit noi să ajungem

- meteorologul de la Rețitiș ne-a povestit cum că a ieșit o dată să le spună unor turiști să intre in cabană (ei stăteau în cort) pentru că trăsnește, și în momentul în care a urcat scările să între în stație a simțit cum i se zguduie picioarele, pentru că trăsnise extrem de aproape

- point pentru cei care vor să meargă în Rodnei și vor să doarmă în refugiul de pe Pietrosu: refugiul are paratrăsnet dar NU ARE împământare

- am văzut pe munte pâlcuri de jnepeni arși, copaci (nu singuratici) trăsniți

- o casă de lemn (stână) nu este un refugiu prea bun în caz de furtună cu trăsnete (poate mai mult pentru moral)

- în general furtunile cu descărcări electrice se produc după ora prânzului sau noaptea, însă aceasta nu este o regulă

-am observat că în zilele senine bec de diineață, dar cu multă umiditate, la orele 13-14 cerul se umple de nori cumulonimbus și în scurt timp apar furtunile (dar nici asta nu e o regulă)

- lunile din an cu cele mai multe astfel de fenomene sunt mai – iunie (cel mai des) – iulie, dar am pățit-o cu furtuni chiar și în aprilie când încă era foarte ultă zăpadă și afară frig

Bibliografie și linkuri utile:

- http://profesori.papiu.ro/images/resurse/Caietenr11.pdf

- http://www.referatele.com/referate/fizica/online9/Curcubeul-Trasnetul–fulgerul-si-tunetul-referatele-com.php

- http://www.meteo.ro/

- http://www.paratrasnete-pda.ro

- http://www.carpati.org/articol/fulgerul/525/ – un articol foarte bun și util

- http://www.calatoreste.ro/

- sursă poze http://wolkenatlas.de/

- fotografii impresionante cu fulgere: http://www.visualbloc.com/5605/20100402/special-45-impressive-pictures-of-lightning-photography

©2010 Ruxache - blog despre munte, prieteni si calatorii. All Rights Reserved.

- aer umed Vaporii de apă fac parte din componenţa atmosferei şi prezenţa lor influenţează o mare parte a activităţilor noastre deoarece determină felul climei, temperatura aerului, variaţia temperaturii, umiditatea aerului. De valoarea acestei componente depind în cea mai mare parte cantitatea norilor şi a precipitaţiilor, opacitatea atmosferei. Vapori de apă sunt singura componentă a atmosferei care
suferă transformări de fază. Amestecul format din aer uscat şi vapori de apă se numeşte aer umed.

sursă poză: http://gothamist.com/

- altitudine — distanţa verticală între un nivel sau un punct de pe suprafaţa uscatului sau din atmosferă şi nivelul mijlociu al mării, exprimată în unităţi liniare.

sursă poză: http://www.meteorites.pdx.edu

- aversă- precipitaţiile de scurtă durată şi puternice, care provin din nori convectivi, cu picaturile de precipitatii mari. Aversele încep şi se sfârşesc brusc, variază în intensitate iar cerul se schimbă rapid, de la senin la cer întunecat şi ameninţător, sau înseninari de scurtă durată între ele. Aversele de ploaie pot fi însoţite şi de grindină, intensificari bruşte de vânt şi descărcari electrice. Iarna aversele sunt de ninsoare.

sursă poză: http://www.treecareireland.com

- bruma – o depunere de gheaţă cu aspect cristalin, ce poate lua formă de coajă, de ace, de pene sau de evantai. Modul în care se formează este analog cu modul în care se formează roua, dar la temperaturi mai coborîte de 0 grade C.

sursă poză: http://ruxache.com

- burniţă – reprezintă precipitaţiile atmosferice sub formă de picături foarte mici de apă, având diametrul mai mic de 0.5 mm, picături ce cad din norii formaţi în interiorul maselor de aer, de obicei nori Stratus, mai rar Stratocumulus şi, uneori, chiar din ceaţă. Picaturile de burniţă sînt foarte dese şi cad lent, uneori dau senzaţia că sunt suspendate în aer. Ele se formează direct prin unirea picăturilor de apă din nori, fără o trece prin faza solidă.

sursă poză: http://cyclotram.blogspot.com

- ceaţa – Picaturi mici de apă suspendate în atmosferă; acestea reduc vizibilitatea orizontală, la mai putin de 1 km. Ceţurile se pot clasifica astfel: frontale, din interiorul unei mase de aer ( de advecţie sau de radiaţie), de evaporare.

ceata de advectie: apare atunci când are loc pătrunderea unei mase de aer cald şi umed deasupra unei suprafeţe subiacente mai reci.

ceaţa de amestec: are timp de viaţă mai scurt, apare în urma amestecului a două mase de aer foarte umede, dar nesaturate, ce au temperaturi diferite.

ceaţa de evaporaţie: se formează în urma evaporării ce apare la trecerea unei mase de aer rece deasupra unei suprafeţe mai calde şi umede. Aceasta se formeaza în strat subţire în apropierea suprafeţei deasupra căreia s-a format. Acest tip de ceaţă se datorează creşterii tensiunii vaporilor de apă, şi nu de scăderea temperaturii.

ceata de radiaţie: se formează în timpul nopţilor senine şi fără vânt, mai des iarna, datorită răcirii aerului din apropierea solului, umiditatea relativă crescând.

ceaţa înaltă de inversiune: Se formeaza în anticicloni stabili, în timpul iernii, în urma unei răciri de lungă durată a suprafeţei Pământului. Se formează întâi la înălţime, ca nori Stratus sub inversiunea anticiclonica, apoi se extinde până la sol.

sursă poză: http://ruxache.com/

chiciură – cristalele de gheată, albe, fărîmicioase, asemănătoare cu zăpada. Acestea se formează cu precădere pe ramurile copacilor, pe conductori metalici, pe timp geros, în prezenţa ceţii dese şi a vîntului slab.

sursă poză: http://ruxache.com

curenţi descendenţi – sunt curenţii de aer care se deplasează din straturile superioare spre cele inferioare ale atmosferei. Ei au o deplasare în general lentă şi se produc mai ales în partea centrală a anticilonilor, dorsalelor şi cu intensitate mai mare în norii orajosi.

curenţi ascendenţi – sunt curenţii de aer care se deplasează din straturile inferioare spre cele superioare ale atmosferei, avînd în general o viteză redusă. Se întîlnesc mai ales în partea centrală a ciclonilor şi talvegurilor, iar în cazul convecţiei mai rar şi cu o intensitate sporită în norii orajoşi.

fulgerul – fulgerul este un fenomen luminos care apare odata cu descarcarea brusca de electricitate atmosferica. Descarcarea poate avea loc in nori sau poate pleca din nor (despre fulgere şi trăsnete o să fie un articol separat)

sursă poză: http://sergiucioban.blogspot.com

grindina – grindina este un tip aparte de precipitaţie solidă, formându-se în condiţii speciale. Pentru a se forma grindină trebuie să existe conditii favorabile, în primul rand aerul să fie încărcat până la saturaţie cu vapori de apă, temperatura la nivelul solului să fie ridicată, temperatură scazută în straturile superioare ale atmosferei, iar vânturile în zona de formare să fie slabe, pentru a nu fi distruşi curenţii ascendenţi. Boabele de grindină se formează în norii foarte înalţi, bine dezvoltaţi pe verticală (Cumulonimbus) pe seama curenţilor verticali puternici din interiorul norului. Picăturile din partea inferioară a norului , care de obicei se află la temperaturi pozitive sau uşor negative, sunt urcate rapid în partea superioară a norului în zona cu temperaturi negative. Particula de apă în ascendenţă îngheaţă şi se tot măreşte prin coalescenţă. După ce se măreşte atât cât să nu mai poatî fi susţinută de curentul ascendent, picătura ingheţată coboară din nou pe curentul descendent până în zona pozitivă a norului şi pe parcurs se topeşte parţial sau total. Cu cât particula se afă mai în interiorul norului, cu atât este mai mare şi mai complexă structura bobului de grindină. Grindina părăseşte norul dacă are o viteză de cădere mare şi are
dimensiuni variate.

sursă poză: http://www.ziaruldebacau.ro

halo – un grup de fenomene optice în formă de inele, de arcuri, de coloane sau de puncte luminoase, produse prin refracţia sau prin reflecţia luminii de către cristalele de gheaţă aflate în suspensie în atmosferă (nori ciriformi, ceaţă de gheaţă etc).

sursă poză: http://ruxache.com

inversiune – Stratul de aer în care temperatura creşte cu înălţimea se numeşte inversiune şi se formează de obicei când aerul este răcit de la baza stratului. În cazul în care vântul este slab, amestecul turbulent va fi şi el slab şi lângă sol se va răci mai repede decât aerul de deasupra. Temperatura se va apropia de punctul de rouă şi apare aerul ceţos şi ceaţa. Inversiunile apar cel mai des în sezonul rece, deasupra continentelor. Dacă vântul va fi mai puternic, vor apărea nori stratus deasupra bazei stratului de inversiune. O situaţie favorabilă inversiunii este circulaţia anticiclonică, în care aerul are mişcare descendentă, aerul de la înălţime se comprimă şi se încălzeşte. Iarna pot aparea ceţurile persistente deasupra continentelor sub influenţa circulaţiei anticiclonice.

sursă poză: http://www.progettogea.com

lapoviţă – Lapoviţa este formată din fulgii de zăpada care in căderea lor spre sol se topesc parţial datorită aerului mai cald ce se gaseşte la un moment dat în zonele joase ale atmosferei. Lapoviţa este de fapt un amestec de ploaie şi de ninsoarece se formează în general atunci când temperatura la nivelul solului este peste temperatura de îngheţ. Există situaţii în care temperatura la nivelul solului este peste cea de îngheţ şi lapoviţa poate forma un strat de gheaţă invizibilă ce poartă numele de gheaţă neagră.

sursă poză: http://www.flickr.com/photos/paul_blakeman/2390654026/

pâclă – Suspensie în atmosferă a particulelor solide extrem de mici, invizibile pentru ochiul liber şi suficient de numeroase pentru a da aerului un aspect opalescent.

sursă poză: http://www.washington.edu

punct de rouă – temperatură la care aerul umed trebuie să se răcească ca să devină saturat în prezenţa apei pure, fără schimbarea presiunii şi a raportului de amestec.

tunetul – un zgomot surd o bubuitură care însoţeşte fulgerul. Dacă descărcarea electrică a avut loc aproape de observator, tunetul este violent, întâi se aude un zgomot scurt, apoi o trosnitură seacă mai spe final. Daca descarcarile sunt departe, tunetul se aude ca o huruială surdă şi prelungă. Întotdeauna întâi se vede fulgerul, apoi se aude tunetul, datorită diferenţei dintre viteza de propagare a
luminii şi cea a sunetului.

roua – Roua este un fenomen metereologic care face parte din categoria precipitaţiilor. Ea se formează de obicei seara sau în cursul dimineţii, prin răcirea aerului vaporii de apă existenţi la suprafaţa solului se condensează formându-se pe diferite obiecte de pe sol picături de apă. Acest fenomen este influenţat de gradul de saturare al aerului cu vapori de apă şi de temperatura aerului, care trebuie să asigure anumite valori pentru a atinge punctul de condensare. Acest proces este asemănător cu alte fenomene metereologice care au loc în aer, ca ceaţa sau norii.

sursă poză: http://ruxache.com/

Locuri unde puteţi găsi definiţii ale fenomenelor meteo:

- http://meteorologie.ro/modules.php?name=Encyclopedia&op=list_content&eid=2
- http://www.meteo.ro/dictionar.html
- http://ro.wikipedia.org/wiki/Portal:Meteorologie/Fenomene_meteorologice

Urmează fulgerele

©2010 Ruxache - blog despre munte, prieteni si calatorii. All Rights Reserved.

Aşa că m-am gândit că pot face un rezumat al cunoştinţelor acumulate (dap, cu copy paste de pe ici colo, că doar nu mă apuc eu acum să scriu tratate de meteorologie) plus o colecţie de linkuri către site-urile care pe mine m-au ajutat cel mai mult. Şi la final, evident, o să-mi dau şi eu cu părerea despre una alta, din experienţa munţomanistică (nu, nu există cuvântul ăsta) de până astăzi, a mea, normal.

Aşa că voi începe un serial:

1. Definiţii ale unor anumiţi termeni meteorologici

2. Fulgere și trăsnete

3. Clasificarea norilor și alte fenomene

©2010 Ruxache - blog despre munte, prieteni si calatorii. All Rights Reserved.

Cu mulţumiri lui Florin Bălan pentru efortul depus în a da o definiţie cât mai completă pantofaruluilui, şi celorlaţi care vor vrea să completeze.

1. Pantofarul urcă pe munte după 2 zile de grătăreală în staţiune, ca să vadă şi el ce-i aşa de frumos acolo sus.
2. Pantofarul urcă cu telescaunul/telecabina şi abia apoi merge pe jos. Dacă este pe drumul de întoarcere sigur se va gândi măcar să ia telecabina la vale.
3. Pantofarul începe să se gândească să se întoarcă abia după 2-3 ore de urcat.
4. Pantofarul nu întelege că o sacoşă de rafie este mai rezistentă decât o sacoşă clasică.
5. Pantofarul cară în rucsăcelul de oraş (în caz că are) haine, şi în sacoşă bere.
6. Pantofarul se modernizează luând cu el o valiza cu role în loc de sacoşă.
7. Pantofarul nu ia apă cu el căci nu are nevoie, dar cere după acele 2-3 ore de la turiştii din jur.
8. Pantofarul stă pe un petec de zăpada şi cere apă de la turiştii din jur.
9. Pantofarul, în caz că nu primeşte apă, bea o gură de vodkă de sete.
10. Pantofarul râde de tot ce nu înţelege: de rucsaci “uite, ăla are casa-n spate”, de turişti “uite, e roşu ca moş crăciun”, de brazi “uite, arată ca o ….”, de ciobani “bade, îţi plac oile?” etc.
11. Pantofarul priveşte peisajul doar de la belvedere.
12. Pantofarul se supară că e ceaţă, vânt, frig.
13. Pantofarul nu întelege ce văd alţii la un munte.
14. Pantofarul povesteşte tuturor că a făcut traseul x mult mai repede decât pe indicator.
15. Pantofarul merge de obicei în grup de pantofari lăbarţat de-a lungul potecii şi ţipă tot timpul după ceilalţi.
16. Pantofarul când nu ţipă fluieră.
17. Pantofarul, când nu ţipa li fluieră, înseamnă că a ajuns la cabană/cort şi urlă.
18. Pantofarul tânar e mai activ decât cel bătrân, mai ales pe traseu. La cabană urlă cam la fel.
19. Pantofarul nu poate sta liniştit în cabană, căci a venit să se distreze.
20. Pantofarul se distrează până spre dimineaţă.
21. Pantofarul nu e singur, are şi pereche.
22. Pantofăriţa e nervoasă că a fost greu, că de ce e frig, că uite cum mi s-a rupt tocul şi ăştia nici măcar o pizza decentă nu au.
23. Pantofarul devine încet încet puţin mai nefericit din cauza pantofăriţei.
24. Pantofarul nefericit încearcă să-i convingă pe toţi că CD-ul său cu manele e tare.
25. Pantofarul se trezeşte dimineaţă mahmur şi urlă a pagubă înjurând.
26. Pantofarul face foarte rar foc doar pentru a se încălzi, şi atunci vinovată e natura, nu echipamentul.
27. Pantofarul face foc cu jneapan.
28. Pantofarul cu experienţă are cu el un topor mare pentru jneapăn.
29. Pantofarul oricum are un topor “pentru urs”. Dacă nu e un topor e un cuţit “ca la rembou”
30. Pantofarul nu întinde cortul bine şi va urla toata noaptea că-l îa vântul. Pantofăriţa va ţipa isteric puţin mai des.
31. Pantofarul nu este luat de vânt căci există un Dumnezeu al pantofarilor.
32. Pantofarul cară după el o bâtă de 2 metri, devenind astfel ciomăgar-pantofar.
33. Pantofarul, ajuns pe vârf, se uită în jur şi spune: “Asta a fost tot?”
34. Pantofarul începe să se mulţumească, pe poteci, cu muzică oferită de celular.
35. Pantofarul îi roagă pe ceilalţi să-i facă cu celularul poza pentru haifaiv.
36. Pantofarul încearcă să se caţere pe toate obiectele îngrădite de pe vârf/platou, dar aproape niciodată pe stâncile din jur.
37. Pantofarul nu cade de pe stâncile din jur pentru că există un Dumnezeu al pantofarilor.
38. Pantofarul mai cade de pe stâncile din jur dar nu moare pentru că există un Dumnezeu al beţivilor.
39. Pantofarul nu-şi cară niciodată gunoiul la vale.
40. Pantofarul de treabă aruncă gunoiul la cabană.
41. Pantofarul are foarte mult gunoi de aruncat.
41. Pantofarul poartă pantofi.
42. Pantofarul uneori este sportiv, deoarece poartă pantofi de sport şi trening.
43. Pantofarul are de obicei blugii murdari la fund căci poartă pantofi.
44. Pantofarul dezvoltă o rezistenţă fantastică la umezeală şi nu mucegăieşte.
45. Pantofarul a apărut căci era prea frumos pe munte.
46. Pantofarul n-o sa dispară, căci îi place la munte.
47. Pantofarul este greu de nimerit cu pioletul căci există un Dumnezeu al pantofarilor.
48. Pantofarul nu cară niciodată apă ci numai alcool
49. Pantofarul dă o cărămidă de bani pe alcool dar niciodată 10 lei pt o pelerină de ploaie
50. Pantofarii fac coadă la izvorul unde este un afiş “apa caldă între orele x si y”
51. Pantofarul îşi încrustează numele pe copaci sau în cabane pentru posteritate, peste 20 ani le va arata copiilor pe unde a fost.
52. Pantofarul după urcuş de 1 oră printre brazi “se crede în pădure”
53. Pantofarul reuşeşte să facă nişte trasee la care un om cât de cât umblat nu s-ar încumeta

dacă are cineva ceva de adăugat, feel free

©2010 Ruxache - blog despre munte, prieteni si calatorii. All Rights Reserved.

Clasificare:

a) După formă:
-nori filamentari
-nori stratiformi
-nori cumuliformi (sub formă de grămezi)

b) După geneză:
-nori de convenție termică (majoritatea norilor)
-nori frontali (însoțesc fronturile atmosferice)
-nori de radiație (iau naștere repede, dispar repede)

c) După altitudinea la care se formează:
-nori inferiori (50-2500 m)
-nori mijlocii (2500-6000 m)
-nori superiori (6000-8000 m)
-nori cu dezvoltare vericală ( 50,100-8000 m)

A. Etajul superior, la peste 8 km înălțime:

- CIRRUS

– albastru strălucitor, structura filamentoasă (forme de șuvițe, vertebre, fulgi); formați din cristale foarte mici de gheață; se deosebesc de cei din etajul mijlociu prin grosime, sunt mici, transparenți, cu structura filamentoasă clar pronunțată; prevestesc schimbarea de vreme, în sensul că sunt mesageri ai timpului ploios.

- CIRROCUMULUS

– spre deosebire de cyrus, au o structură ondulată sau în smocuri, grămezi dispuse în șiruri; prevestesc înrautățirea vremii

- CIRROSTRATUS

- au formă de pânză continuă, fiind transparenți, omogeni, compacți; prevăd schimbarea vremii.

B. Etajul mijlociu, între 2 – 7 km înălțime:

- ALTOCUMULUS

– au culoare cenușiu – deschisă; au aspect de valuri și bulgări; se deosebesc de cyrus prin desime și dimensiuni relativ mai mari ale elementelor componente prin relieful lor variabil; de stratocumulus se deosebesc prin înălțime și transluciditate mai mare.

- ALTOSTRATUS

- aspect de pânză continuă omogenă, cenușiu – albăstruie, care acoperă treptat tot cerul; produce precipitații slabe iarna; invazie de aer rece; se deosebesc de nimbostratus prin densitatea mai mică și plafonarea mai mare.

C. Etajul inferior, de la zeci, sute de m de sol până la 2 km înălțime:

- STRATUS

– norii cei mai de jos, cenușii; acoperă în general întreaga boltă cerească; nu dau precipitații însemnate.

- STRATOCUMULUS

- aspect de pături groase sau dispuși în rulouri sau grămezi, fie de culoare albicioasă, fie sumbri și opaci; rar dau precipitații slabe, de scurtă durată.

D. Norii cu dezvoltare verticală:

- NIMBOSTRATUS

- strat amorf de culoare cenușie – sumbră, ce întunecăă strălucirea soarelui; dupa cum și tradează și numele (nimbus = ploios), acești nori produc precipitații sub formă de ninsoare, zile în șir.

- CUMULUS

– nori groși cu baza orizontală cenușie sau albăstruie și vârful albicios; apar izolați sau în salve, cu bazele aflate la același nivel cu marginea norului, mai luminată decât centrul.

- CUMULONIMBUS

- nori groși de culoare închisă la bază și albă la vârf, înăltându-se ca niște mase enorme în formă de munți cu vârful fibros; din ei cad precipitații sub forma de averse, însoțite adesea de descărcări electrice, vijelii și căderi de grindină.

E. Nori orografici

-categorie aparte de nori ce apar pe creste sub formă de caciulă de nori care prevestesc timpul ploios sau “steaguri” de nori, uneori aducând ploaie.

Semne de înrăitățire a vremii/menținere a vremii nefavorabile

- Dacă cerul a fost senin și încep să apară dintr-o parte a orizontului norii albi subțiri în formă de fibre cu ramificații ca niște gheare la un capăt, în cel mult 3 zile va fi vreme ploioasă.

- Daca soarele și luna se văd prin nori cu un cerc în jurul lor, vremea se schimbă în 2 zile.

- Când cerul este acoperit și sub pânza de nori cenușii apar nori mici și negricioși care se deplasează într-o direcție contrară, ploaia va începe în câteva ore sau minute.

- Vara, când observăm dimineața pe un cer albastru nori alungiți cu niște benzi cu ridicături pe ele, în după-amiaza aceleiași zile vor fi furtuni.

- Furtunile și vijeliile de după-amiază sunt anunțate și de nori rotunjiți și grupați.

- Dacă norii sunt mici, apar spre seară și colorați în reflexe roz sau verzi, urmează mai multe zile de ploi mari.

- Seara, când pe cer sunt tot felul de nori, la diferite înălțimi, putem fi siguri că vremea ploioasă se menține.

- Când cerul se înseninează seara, exceptând partea de NE a orizontului, care rămâne neagră, nici în ziua următoare timpul nu va fi frumos.

- Dacă seara bancurile de ceață sau nori se prind de vârfurile munților în loc să coboare, în următoarea zi va ploua.

- Dacă dimineața cerul este alburiu, aerul – puțin încețoșat, vântul slab, soarele arzător, în după-amiaza aceleiași zile va fi furtună.

- Dacă plouă mărunt și cerul se înseninează dimineața, după-amiază avem furtuni cu ploi repezi însoțite de descărcări electrice.

- Dacă dimineața vântul bate tare într-o direcție pe coasta muntelui și în direcție opusă pe creastă, vremea se strică repede.

- Dacă vremea este rea, iar vântul bate dinspre S, aceasta se menține mai multe zile.

- Dacă timpul este frumos, iar vântul bate tare dinspre NV, vremea se strică în zilele următoare.

- Pe versantul sudic al Carpaților Meridionali, norii dinspre E si SE aduc ploi abundente și lungi, în special toamna și primăvara.

- Vremea rea este prevestită de comportamentul unor animale și plante astfel: animalele sălbatice și turmele se adăpostesc; corbii se adună în stoluri, iarba se umple de rouă.

©2010 Ruxache - blog despre munte, prieteni si calatorii. All Rights Reserved.

În mare, urma câinelui este rotundă spre ovală iar a lupului este aproape dreptunghiulară şi puţin ascuţită în vârf datorită imprimării ghearelor din faţă.
De regulă, urma lupului are dimensiunile de 10-13 cm X 7-8 cm.

- la lup, urma pârtie este o înşiruire de urme exact cum stau mărgelele pe aţă, una dupa alta. Datorită faptului că lupul merge în trap întins, fără devieri de la direcţie (ca şi cum ar merge spre o ţintă dată), urma pârtie se poate întinde pe distanţe mari sub formă de linie dreaptă.

- la câine nu se întâmplă aşa, cainele se opreşte şi deviază de la traseu

- la lup, nu se vede decăt câte o urmă, una dupa alta

- la câine apar urme în zig-zag, ele fiind dispuse de o parte şi de alta a unei linii imaginare.

- de regulă, lupul urmează căprioarele şi cerbii în migraţia lor. Putem fi siguri că e “călcătura de lup” atunci când vedem urme de cerb/caprioară şi pe lânga ele aceste urme.

ATENŢIE!

Chiar dacă sunt mai mulţi lupi, nu vedem decât câte o urmă înşirată înaintea noastră. Ei merg ‘în şir indian’ dar la primul obstacol apărut (copac prăbuşit, stâncă, gard, etc), şirul se destramă, fiecare lup depăşind obstacolul sărind prin altă parte ca apoi să reia formaţia de şir indian. Datorită acestui fapt putem afla numărul de lupi.

Urma lupului este mai prelungă decât a câinelui, ca o adaptare la mersul prelungit (poate merge 50 Km / noapte). Urma lupoaicei este şi mai lungă.

2) ALTELE

De multe ori putem descoperi resturile unui animal consumat de altul. Pe lânga urmele lăsate în terenul moale, praf, zăpadă, felul răpitorului poate fi dedus şi din rămăşiţele găsite. Se ştie că ursul şi mai rar vulpea sau lupul îşi îngroapă victima superficial. Dihorul şi nevăstuica nu consumă victima pe locul unde au răpus-o ci o cară spre un adapost (tufă, buştean, crăci). Muşcătura mustelidelor este întotdeauna la ceafă, mâncând creierul şi burta păsării. Vulpea când găseşte un cuib, nu consumă ouale pe loc, ci le cară unul câte unul la o oarecare distanţă, fiecare în alt loc, cuibul rămănând întreg. Pe locul unde vulpea a mâncat ouăle, rămân cojile sparte cu margini adânc ferăstruite. La dihor sau nevăstuica rămân cojile cu marginile netede şi ele cară ouale toate într-un singur loc.

În urma pisicii sălbatice care a prins o pasăre nu rămân decat penele frumos retezate. Restul prazii nu-l ingroapa iar ouale le mănâncă direct pe cuib. Pe victimele râsului apar deseori urme de gheare pe spate şi greaban, iar el mănâncă de obicei părţile moi, gâtul şi măruntaiele.

Câinele şi lupul mănâncă ouăle chiar pe cuibul distrus, iar dacă victima a fost un mamifer, resturi de carne şi oase rămân numai daca victima a fost mai mare decât foamea rapitorului. 100% din cazuri, lupul începe sfâşierea prăzii de la burtă, căutând resturile nedigerate de iarbă, bogate în vitamine.

În unele situaţii putem avea surpriza să vedem urme care înconjoară un copac, în cerc strâns. Sunt de căprior, care îşi fugăreşte consoarta în perioada de rut. La cerb, putem observa cum îşi freacă de pomi tineri coarnele pentru a scăpa de catifeaua acoperitoare.

Lupul are un fel particular da a mânca. El înghite victima cu tot cu blana, copite, resturile blănii putând fi observate în excremente, uneori putem vedea şi dinţi.

Articol preluat de pe www.carpati.org

©2010 Ruxache - blog despre munte, prieteni si calatorii. All Rights Reserved.