17-18 martie 2007
Asta este o tură din care nu îmi aduc aminte foarte multe. Ştiu că am urcat pe la Diham, via Glăjărie, până la Mălăieşti.
Am avut un şoc când am văzut Bucşoiul înzăpezit. Mi se părea atât de mare şi de impunător încât pasul meu pe-acolo părea imposibil. Am stat şi m-am holbat minute în şir la acel uriaş, gândindu-mă câţi ani vor trebui să treacă până să pot ajunge şi eu pe-acolo.
La Mălăieşti am ajuns odată cu apusul şi am crezut că-mi ies ochii ca la melc pe ultima pantă înainte de cabană. Ne-am cazat la refugiu (în anexă) şi am avut o seară plină de voie bună şi zbenguială. Am jucat mimă şi alte nebunii şi era chiar să murim sufocaţi 
Soba din camera de jos (unde am stat eu) nu funcţiona prea bine, prin umare făcea mai mult fum decât căldură. A trebuit să urlu/urlăm la un grup de puşti teribilişti, beţi şi foarte gălăgioşi, să nu mai bage lemne că murim asfixiaţi.
Dimineaţa a venit cu un frig teribil şi cu o privelişte care o să-mi rămână întipărită pe retină pentru totdeauna. Căldarile de la Mălăieşti, cu hornurile pline de zăpadă, cu razele de soare care loveau pereţii uriaşi de stâncă. Absolut superb. Cred că e imposibil să nu rămâi mut de uimire când ajungi peima dată la Mălăieşti, cu atât mai mult, dacă ajungi iarna.
Am coboât pe udne am urcat, de data asta pe-un culoar de gheaţă care ne-a pus mici probleme şi ne-a dat pe rând cu roţile în sus.
Oricum, a fost prima mea ieşire în inima Bucegilor, cum mi-a plăcut mie atunci să îi spun. Şi am rămas cu un sentiment extrem de plăcut pentru acest loc, unde mă întorc întotdeauna cu mare drag.
intrarea pe Valea Cerbului
drumul forestier, pe care îl urăsc din toată inima
spre Diham, Marcel, Liviu şi Ela
Pe la Diham, am stat şi-am admirat şi-am admirat şi-am admirat…
în Glăjărie, George, un soi de sperietoare de ciori
Şi io pe-acolo, nu ştiu ce naiba mâncam, cert e că-mi curgea din gură
Narko şi Marcel pe-un soi de traversare, care la momentul respectiv mie mi s-a părut foaaaaaaaarte periculoasa
Marius, Liviu, Marcel şi Narko
La Mălăieşti, evident să desfacem şi-un vin
Crisu, Todi, Creaţa şi eu (cred că aici jucam mimă, de-aia eram aşa de concentraţi)
N-am băut nici măcar o gură, asta a fost poză de şantaj
La prima oră, un minunat răsărit
Ca apoi să ne învăluie norii şi să înceapă dârdâiala.
La valeeeee, pa Mălăieşti. Crisu, Fane, lavinia, Ştefan
poză de grup
La vale. Andrei şi Narko
Acele Morarului 
Şi-am ajuns din nou la Diham. Reţin căd e aici unii am mers spre Poiana Izvoarelor şi ne-am dat cu sacii de gunoi la vale pe potecă
Coştila ascunsă sub un noooooooor
Echipată de atac George, eu şi Iarina
Munţii Baiului
Priveliştea de aici mi s-a părut impresionantă. Şi apoi uşor uşor şi mai puţin uşor, am ajuns din nou la Gura Diham şi apoi în Buşteni, unde ne-am îmbarcat în tren şi am pornit spre casă.
Bine ai revenit!!!! Era sa intru in sevraj, dependenta bat-o vina (cafeaua de diminineata si ruxache
[Reply]
ruxache Reply:
June 29th, 2011 at 2:50 pm
Multumesc multumesc
[Reply]