Am ajuns în sfârșit și pe Valea Bucșoiului. O altă vale din dragii noștri Bucegi, plină de mister și de povestioare care mai de care.
Zi de iunie călduroasă, 4 oameni veseli: eu, Geo, Cosmina și Paul.
Valea începe de pe traseul spre Mălăiești, din Poiana Pichetul Roșu, și iese sus la jumătate de oră de vârful și cabana Omu, într-o explozie a naturii.
O tură de o zi, care nu se poate rezuma decât la câteva cuvinte alături de niște poze care încă o dată nu pot cuprinde toată frumusețea întâlnită.
La Gura Diham, încă prea în civilizație
Căluții oarecum liberi întâlniți pe potecă la Poiana Izvoarelor. Au nechezat. Ne-au speriat. Ne-au fascinat
Încă râdem, e foarte cald și se anunță o zi minunată
Undeva acolo sus trebuie să ajungem noi. Drumu-i lung. Valea Bucșoiului ni se arată în toată splendoarea
Încă nu avem nevoie de colțari, dar zapada de iunie ne orbește
Relax pe-o stancă de Bucegi
Ca printr-un canion. Deasupra albastru, dedesubt alb
Nu știu cum, dar aici când sunt îmi place să cred că sunt un uriaș, deși mai mică de-atât nu se poate
Foarte abrupt, inima bate ca nebuna
Și-uite așa furnicile cuceresc înălțimile
Am învățat să cațăr stânca la colțari
Asta-i poziția, mâna-n șold, ca la piață!! Super relaxant.
Un deget tăiat cu briceagul, celălalt zdrobit de bolovan. Shit hapănz
Și gata cu zăpada. Dezechipare de colțari & stuff
Și-am ajuns la suprafață. Stația meteo Vf. Omu (2505m)
Și Coștila
Apoi undeva departe jos Predealul
Paul care nu știu ce încearcă să ne comunice
Geo și Cosmina fericite că scapă de bocancii de iarnă
Io pozez avec le deget bușit
Cel mai albastru albastru, gențiene
În sfârșit nu mai trebuie să urcăm. Ne așteaptă un ceai la Omu
Muchia ondulată a culmii Țigănești, și în spate, Piatra Craiului
Creasta Balaurului și Vârful Bucșoiu Mare, astăzi sunt la picioarele noastre
Undeva acolo stă cuminte Mălăieștiul
hai să ne pozăm și în grup la Omu, înainte de ceaiul în căni cu buline roșii
Zuper cățel care dădea urechile pe spate ca un iepuraș când se apropia stăpânul lui
Cine-mi mai spune mie că orizontul nu poate fii și oblic?
Am văzut o gramadă de capre negre cu puiuuuuuți
Asta e una dintre alea mai curioase
Și-acum o coborâre pe-o vale tare dragă mie, Valea Morarului
Și uite cum iubim noi bolovanii, pe rând, fiecare în felul lui. Cam dureroasă la atingere coborârea asta, și rapidă
Și apoi ne concentrăm la maxim când muntele ne pune în fața unei încercări. Deși în poze nu pare, era foarte urată traversarea. Un pas pe lângă și ai fii ajuns într-un horn îngust, cu capul de toate stâncile
Check out this faces 
Și iarăși gata cu zăpada. Poate ultima pe vara asta.
Clonțopel
Iar râurile se trec în picioarele goale. De unde atâta apăăăă. Mda, zăpada aia multă e de vină 
Și după ce luăm un Fane și un Cătă care au făcut foc pe drumul spre Râșnov, ajungem și în cheile Râșnoavei, unde frigem cârnați și spunem povești cu toate fiarele pădurii, numa bune pentru somnul la cort care va urma
iar cei care sunt nebuni se mai și cațără a doua zi, asistați de jos de ceilalți care dorm la soare, mănâncă frăguțe și pregătesc micii și cartofii
http://alpinet.org/main/articole/show_ro_t_versantul-estic-al-bucsoiului_id_221.html
[Reply]