Un profesor a dat fiecărui student ca temă pentru lecţia de săptămâna viitoare să ia o cutie de carton şi pentru fiecare persoană care îi supară, pe care nu pot să o sufere şi să o ierte să pună în cutie câte o piersică, pe care să fie lipită o etichetă cu numele persoanei respective.

Timp de o săptămână, studenţii au avut obligaţia să poarte permanent cutia cu ei: în casă, în maşină, la lecţii, chiar şi noaptea să şi-o pună la capul patului.

Studenţii au fost amuzaţi de lecţie la început, şi fiecare a scris cu ardoare o mulţime de nume, rămase în
memorie încă din copilarie.

Apoi, încetul cu încetul, pe masură ce zilele treceau studenţii adăugau nume ale oamenilor pe care îi întâlneau şi care considerau ei că au un comportament de neiertat. Fiecare a început să observe
că devenea cutia din ce în ce mai grea. Piersicile aşezate în ea la începutul săptămânii începuseră să se descompună într-o masă lipicioasă, cu miros dezgustator, şi stricăciunea se întindea foarte
repede şi la celelalte.

O problema dificilă mai era şi faptul că fiecare era dator să o poarte permanent, să aiba grijă de ea, să nu o uite prin magazine, în autobuz, la vreun restaurant, la întâlnire, la masa, la baie, mai ales că numele şi adresa fiecărui student, ca şi tema experimentului, erau scrise chiar pe pungă. În plus, cartonul cutiei se stricase şi ea ajunsese într-o stare jalnică: cu mare greutate mai putea să facă faţă sarcinii sale.

Fiecare a înţeles foarte repede şi clar lecţia pe care a încercat să le-o explice profesorul când s-au revăzut după o săptămână, şi anume că acea cutie pe care o căraseră cu ei o săptămână întreagă nu a
fost decât expresia greutăţii spirituale pe care o purtăm cu noi, atunci când strângem în noi ură, invidie, răceală faţă de alte persoane.

De multe ori credem că a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. În realitate însă, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar nouă înşine.

În cutia ta câte piersici sunt… şi ce ai de gând să faci cu ele??

(de aici: http://www.damaideparte.ro
sursa poza: http://felicia.a1.ro)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Categorii: pozitiv

Lasa un comentariu








Cauta in site

    Disclaimer

    Aşadar. Al meu blog nu este şi nici nu o să fie niciodată vreun mare şi gras ghid turistic. Aşa că îi sfătuiesc pe cei care intră pe aici să nu ia de bune informaţiile. N-am licenţă de ghid, nu sunt vreo mare biciclistă, alpinistă sau vreun trekking guru. Merg şi eu pe unde pot, cu cine pot şi-mi place şi mă bucur de natură.Şi dacă totuşi se hotărăşte careva să folosească idei şi informaţii de pe-aici, va face asta pe propria răspundere. Mare grijă! Acestea fiind spuse vă doresc tuturor cele mai însorite, viscolite, nămoloase şi ploioase cărări/stânci/peşteri etc. după cum vrea fiecare!!

    Copyright

    Întregul conţinut al acestui site este supus protecţiei dreptului de autor. Toate drepturile rezervate. Conţinutul acestui site nu poate fi copiat, afişat, descărcat, distribuit, modificat, reprodus, republicat sau retransmis, fără acordul autorului (Ruxandra Tanase). Textele sau documentele conţinute de acest site, sau oricare pasaj din acesta, nu poate fi distribuit prin nici un fel de mijloc electronic sau prin alte mijloace de stocare, nu se pot crea sau deriva lucrări ştiinţifice sau de orice natură pe baza unor imaginilor, textelor sau documentelor de pe acest site, fără consimţamântul expres, în scris, al autorului. Citiţi aici Legea drepturilor de autor