Ruxache – blog despre munte, prieteni si calatorii

Oricât de hilar ar părea, îmi petrec o bună parte din viaţă prin metrouri. Prima amintire pe care o am de la metrou este de când aveam puţini ani (vreo 4, 5) şi mi-am uitat o păpuşă pe un scaun dintr-o staţie nu-mai-ştiu care. Şi ne-am întors după ea şi ea nu mai era acolo. [...]

Priveam cum zăcea acolo pe cimentul rece al scării de bloc, cu geam spart, trepte întortocheate şi întuneric, cu mâna dreaptă atârnându-i pe-o treaptă, tricoul ud de lacrimi şi gura întredeschisă, iar ochii.. ochii parcă îi erau trişti.
Atunci am avut un flash-back ascuțit. Din seara cu iz de vama veche, când octombrie uitase să mai [...]

Cred că atunci când te gândeşti la cineva şi acelaşi cineva se gândeşte la tine, cele două gânduri (ferite de gura rea a lumii, invidii sau bârfă, puse la loc călduţ şi neauzite de nimeni) se întâlnesc undeva. Unde o fi acel undeva nu sunt foarte sigură, dar pot să-mi dau cu presupusul. Poate e [...]

Câte am început? Câte am terminat? Nimeni nu ştie. Nici măcar eu, cea care le-a trăit, iubit, simţit, privit sau părăsit..A fost un vârtej care m-a tras cu el unde a dorit, purtându-mi sufletul prin mii şi mii de stări ce au lovit orbeşte în borduri, în ziduri de cărămidă verde, rupând şi transformând în [...]

Iar dacă toată lumea o face, îmi permit să o fac și eu. Nu, nu gripa, ci vorbăria fără noimă.
Nu o să mă plâng de intoxicarea din mass-media, nu o să vorbesc despre așa zisa conspirație, despre teoriile fantasmagorice apărute ca ciupercile după baia de la ștrand. Nu.
O să povestesc drumul meu de la serviciu [...]

Cum weekendul ăsta am rămas să respir aerul de Bucureşti am ales ca duminică măcar să fac ceva mişcare. Aşa că punem la cale o plimbare cu bicicleta pe lângă oraş (care din varii motive nu a mai avut loc). Partea proastă e că eu trebuie să străbat Bucureştiul dintr-un capăt în celălalt, până la [...]

“Greşeala oamenilor a fost că niciodată nu s-au priceput să se uite lângă ei. Li s-a părut că dacă feri­cirea există, ea trebuie să fie inaccesibilă sau, ori­cum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor… ” O. Paler – Viața pe un peron

A trecut mult, mult prea mult timp. Vieți și morți parcă, mii [...]

Aveam o rochie albastră de bumbac încinsă la mijloc, pantofi negri prăfuiţi cu baretă, părul lung buclat despletit, şi roşu în obraji. Mergeam către gară agale, în tăcere goală, prin arşiţa după-amiezii de iulie. Pe peronul uscat şi bătut de vânturi fierbinţi, mă împiedic şi scap coşul cu cireşe negre. Iar ele, aleargă vesele şi [...]

Dă play şi aşteaptă. Ascultă. Simte.. Fă linişte în jurul tău şi imaginează-ţi dimineaţa pe malul unei mări. Ce mare vrei tu. Marea ta. Unde nimeni şi nimic nu îţi mai poate tulbura gândurile. Acum le auzi perfect.
Oamenii, deşi au evoluat, deşi tehnologia i-a cuprins până în măduva oaselor şi le-a intrat în sânge şi [...]

Un rege foarte puternic poseda numeroase domenii. Era atât de bogat încât avea în serviciul său și câțiva înțelepți. Într-o zi când era foarte tulburat, i-a chemat pe înțepelți și le-a spus:
”Nu știu de ce, dar ceva mă îndeamnă să caut un inel care mi-ar permite să depășesc starea de confuzie în care mă aflu, [...]