De revelion am primit prin tragere la sorţi (de la Dorian) un cadou foarte simpatic, o cană cu Moş Crăciun care dacă e lovită acolo unde trebuie, şi anume la fund (ca deh, şi cănile au nevoile lor), începe să cânte clasicul colind american “Jingle Bells”.
Toate bune şi frumoase, prima dată m-am chinuit aproximativ 10 minute să o fac să lălăie, iar când am ajuns acasă cu ea şi am vrut să mă laud nu mai voia sub nicio formă să îşi facă numărul, probabil că o lovisem deja de prea multe ori şi începuse să o jeneze ceva.
Zilele trec, trec şi săptămânile, şi într-o seară vine mama la mine şi mă întreabă de ce fac mişto de ea. Habar nu aveam la ce se referă. Îmi spune să mă duc să opresc din cântat ceva din bucătărie că nu se prinde ce e şi că o enervează. M-am dus un pic mirată şi mi-am dat seama imediat ce se întâmplase, spălase cana şi când a pus-o în dulap, a trântit-o probabil un pic mai tare şi a început să urle nebuna.
Eh, am râs un pic de mama şi cam asta a fost tot.
Până azi.
Eram în bucătărie şi îmi făceam o omletă. Deschid frigiderul, îl închid, iau o farfurie, etc.. toată treaba care se face când vrei să îţi prăjeşti un ou. Când deodată aud un zgomot ciudat, piţigăiat. Nu numai că nu îmi dădeam seama de unde vine dar nici nu prea înţelegeam ce e. Opresc sunetul de la televizor şi ciulesc urechile.
Ei bine, draga mea cană s-a trezit din amorţeală şi a început să cânte aşa din senin. Ţin să precizez că nici măcar nu am atins dulapul, cu atât mai puţin cana.
Ceea ce mă pune un pic pe gânduri.. cănile astea sunt vii? Sau e a mea mai specială şi (ca femeile) când nu e băgată în seamă (lovită la fund) începe să vocifereze?
[Reply]