După o noapte de bânţuială printr-un club bucureştean, a venit şi momentul orei 8 (şi anume dimineaţă) când a trebuit să fac ochi şi să plec. Primisem de aseară de la Cătă o cutie de energizant pe care şi el îl primise sau cumpărase de nuş unde din Iaşi (parcă). Ditamai doza de juma de kil pe care el mi-o adusese ca să nu adorm pe-acolo. Nu am băut-o pentru că în general nu beau energizante, dar a rămas în geantă.
Revenind la momentul dimineţii, ajung la metrou la Dristor. Mah nene şi trece unu pe lângă mine în viteza caracteristică orei, cu ditamai dimplomatul în mâna stângă, şi îmi trosneşte una peste geantă, îmi dă un cot în umăr şi îşi continuă drumul. Înjur printre dinţi şi ajung pe peron.
Măh nene, curge ceva, curge ceva din mine. Din mine? Ce dracu se întâmplă? Deja e baltă în jurul meu, unii se holbează, alţii întorc capul dezgustaţi. Deschid geanta şi ce să văd, cutia de energizant era spartă, totul îmbibat de o chestie de culoare galbenă. Arunc duşmanul la coşul de gunoi şi mă duc acasă să mă schimb, deoarece inclusiv teneşii erau uzi şi pătaţi.
Singura parte bună e că nu a mai trebuit să beau chestia aia scârboasă care oricum nu îmi place. Se pare că universul lucrează în favoarea mea. Cred. Sper.
