șoim al patriei 
prima din dreapta
Nici gând să încep cu rememorarea vremurilor de mult apuse, sau cu nostalgia desenelor animate de la bulgari, iaurtul la borcan sau guma turbo. S-au scris atâtea despre astea încât nu aș face decât să mă repet. Poate că nu m-aș repeta inutil, deși pentru toți, gustul acelor vremuri este aproape același și cumva amintirile prea asemănătoare. Eh, poate o să revin într-o zi cu detaliile alea care mi-au făcut și mie copilăria atât de specială.
Însă răscolind prin sertarul cu amintiri aka punga uriașă cu poze de demult, am dat peste câteva de pe când eram la grădi.
Îmi plăcea la grădi (așa spun acum, că pe-atunci când mă lăsa mamaie acolo plângeam juma de oră încontinuu, până când obosită mă pierdeam printre jucării și alergătură cu ceilalți pitici) și eram printre privilegiații care mergeau la program scurt, de 4 ore deoarece stăteam la bunici.
Da, la grădi era super tare. Îmi aduc aminte în special diminețile de iarnă, când sticlele cu apă caldă din pat (ca să ne încălzim) erau reci de mult, când geamurile aveau flori de gheață pe ele și trezită din somn mă duceam teleghidată la baie unde stăteam 5 minute și moțăiam pe cadă cu mâinile sub robinet. Da, era al naibii de frig. Apoi mă duceam în bucătărie unde eram așezată lângă aragaz, cu babețica la gât și îndopată cu micul dejun. Înfofolită bine, cu căciula mea roz cu moțul atârnând plecam spre grădi. Prin troiene cât mine de mari. Sau de mici.
Da, la grădi chiar era super tare, aranjam cuburi, cântam, desenam, făceam colaje, lipeam chestii, primeam buline albe și buline negre în funcție de comportamentul fiecăruia. Cred că îmi și plăcea de un puști de-acolo. Atât de mult încât am aruncat în toaletă o cutie cu bolduri și-am dat vina pe el ca să primească bulina neagră și să stea la colț.
Mai aveam și o colegă, pe nume Andeea care venea zi de zi cu ciorba la borcan și toată lumea râdea de ea pentru că era mereu rea și bosumflată și nu lăsa pe nimeni să se atingă de jucăriile pe care punea ea mâna de când ajungea acolo.
Cele mai tari momente erau serbările, spuneam poezii și o dată pe an venea și moș Crăciun. Mi-aduc aminte că la o serbare de-asta m-am speriat foarte tare pentru că mie moșul nu-mi mai dădea cadoul odată. În toate pozele am ieșit cu o moaca șocată și plângăreață, uitându-mă după mama în sală încercâd cumva să o întreb de ce nu vine și la mineeeeeeee. A venit până la urmă, chiar la urmă, deoarece eram la sfârșitul alfabetului 
Am fost efectiv îndrăgostită de fiecare rochiță pe care am purtat-o. Mai ales aia bleu cu pătrățele și jupă și cea galbenă cu trandafirași cu care știu siguuuuuuuur ca am dormit îmbrăcată cel puțin o dată.
Am avut deasemenea onoarea să devin șoim al patriei. Atunci a avut loc o festivitate impresionantă, aveam cu toții costumașe identice, cu cămășuțe portocalii, cravată și noi fetițele sarafane bleumarin. Și zâmbeam fericiți nici noi nu știam de ce.
Când eram scoși afară la joacă, în curte, ori ne băgam cu totul în groapa cu nisip unde făceam bezele și ne turnam găletușe cu moloz în cap (mda..) ori ne lipeam de gard și suspinam la copiii mai mari care se întorceau de la școală. Cu pampoane și ghiozdane cât casa.
Era frumos la grădi. Mă întreb dacă și acum mai e la fel de frumos.
da da, mă uitam la doamna educatoare în timp ce spuneam poezia. deși o știam ”ca pe apă” trebuia să am confirmarea. Nu aveam voie să greșesc tocmai atunci. nu nu
eu sunt a doua din dreapta, cu băsmăluță neagră, iar puștiul din mijloc, cel cu pălărie deschisă la culoare, era ăla pe care îl chinuiam cel mai probabil aici așteptam semnalul doamnei educatoare pentru ceea ce avea să urmeze
aici sunt pe rândul din mijloc, a 5-a din stânga, aia tunsă bearcă ca de obicei eram anapoda față de ceilalți
daaaaa, rochița mea preferată cu trandafirași. și pantofiorii roșii despre care credeam că au puteri magice ca cei ai lui Dorothy. din când în când băteam din călcâie și-mi doream ceva. cred că a și funcționat de câteva ori
aici sunt a doua din stânga. ca de obicei, mă preocupa pe mine ceva
sincer, aveam cele mai mișto ghetuțe roz din cartier și de la grădi. eram pe trend
Ce frumooooooooos!
[Reply]
“Suntem copii, de acum vom fi
Plini de uimire, plini de iubire
Cu ochii va urmarim
Stim de pe acum ce ne asterneti la drum”.
[Reply]
hehe, ce le stie george
[Reply]
Ai plâns la gradiniţă numai din cauza lui Oana. Într-un an de Moş Crăciun pentru ca nu ai fost cuminte te-am pâcălit că nu primeşti cadou şi te-ai uitat disperată la mine toată sebarea. Pâna la urmă ai primit cadoul care era pus special ultimul in sacul lui Moş Crăciun.Ce să faci aşa sunt părinţii câteodată vitregi.
[Reply]
vaaaai, ce oameni
pana in ziua de azi am crezut ca am primit cadoul la sfarsit pentru ca erau date in ordine alfabetica. bineeeeeee
[Reply]
wow..tare rochitza cu trandafirasi. eu am impresia ca nu te-ai schimbat deloc
[Reply]